Piatra de temelie a Bisericii Sf.Ilie din Tîrgu Neamț a fost pusă în 1837. Biserica s-a ridicat pe terenul donat de către cârciumarul Alexandru Teohari.
Documentele vremii glăsiuesc despre faptul că sumele cele mai mari pentru construirea bisericii le-a donat breasla cârciumarilor.
În ziua de 30 ianuarie 1842 (Sf. Trei Ierarhi Grigore, Vasile şi Ioan) a avut loc ceremonia de sfinţire a bisericii.
După numai 22 de ani, în 1864, miercuri, 15 aprilie, la orele patru dimineaţa, în Săptămâna Patimilor, în urma unui incendiu devastator pe „Uliţa Veche”, pe lângă foarte multe case, au ars şi acoperişurile bisericilor Sf. Ilie şi Sf. Gheorghe. Clopotele au fost de asemenea puternic afectate.
Imediat după aceea au început lucrările de refacere, aducându-şi contribuţia mai multe persoane, rolul principal revenindu-i primarului Ioan Alexandru Teohari, care a donat suma de 300 de galbeni. Au mai donat: Maria Paharniceasa-Vasiliu, născută Petrovici – 100 de galbeni, Safta Gătioae – 100 de galbeni şi alţii.
În anul 1877 i s-a făcut o „reparaţie radicală”, iar icoanele mari au fost îmbrăcate în argint. Cheltuielile au fost susţinute, aşa cum reiese din documentele vremii, după cum urmează: „Comuna Târgu Neamţ, cu 700 lei noi, preot Gheorghe Bejan cu 200 galbeni. Au mai contribuit cu galbeni sau lei Ioan Alexandru Teohari, Ioan Fasolă, Chiriac Fasolă, Neculai Anasatasiu, căpitan Ştefan Găteoaie, Dumitrache Sfetcu şi Iconom Stavăr”.
În noaptea de 22 spre 23 martie 1910 a ars din nou un turn al bisericii, reparaţiile începând imediat şi încheindu-se în zilele următoare.
În pridvorul bisericii se găseşte mormântul cu următoarea inscripţie: „Sub această piatră se odihnesc rămăşiţele negustorului Alexandru T. Teohari, decedat la 1846, 2 septembrie, în etate de 60 de ani. Ale soţiei sale Ioana, decedată la 1840, în etate de 40 ani, precum şi ale familiei sale: cumnaţi, feciori, nurori, nepoate şi soacră; şi fiul d-lui Ioan Alexandru Teohari, Petru, în etate de 21 zile, decedat la 1876. Făcută şi aşezată această piatră şa 1881, octombrie 26.”
La 1942, un împătimit al istoriei, institutarul Alexandru Pintilie, avea să mai noteze:
„Biserica parohială Sf. Ilie e construită în stil moldovenesc. Are lumină electrică, iar clopotele se găsesc sub acelaşi acoperiş, în clopotniţă. Are catapeteasma poleită în aur, iar rândul de jos are icoanele mari îmbrăcate toate în argint, (…) în zid două ocniţe cu uşi de sticlă în care se ţin veşmintele.”
Cărţile de slujbă sunt toate scrise în chirilica veche, de tipar. Nu există cărţi noi de slujbă. Pe Sfânta Masă se găsesc multe odoare în aur şi argint, din care mai cu seamă 4-5: două de aur şi două de argint, unul care este în format mare este ferecat în aur. (…) trei sfeşnice de argint masiv foarte frumos lucrate. Este singura biserică din oraş care are cele mai frumoase şi mai scumpe odoare bisericeşti.
Continuăm cu informaţiile notate cu şase decenii în urmă de acelaşi autor ca mai sus:
„Cloptele sunt cele mai mari din oraş şi chiar din împrejurimi.
Un clopot mare în greutate de 500 kg, un altul de 150 kg şi trei clopote mai mici.
Părţile componente ale bisericii sunt: pridvor, pronaos, naos, altar.
Lumina electrică instalată cu cheltuiala poporanilor în timpul cât a slujit preotul Gheorghe Maxim, fost protoereu.”
Cităm în continuare din aceeaşi sursă:
„Lângă biserică este casa parohială, o casă mică cu puţine încăperi. Construcţia veche este din lemn, iar construcţia nouă din zid numai o cameră şi un antret.
Biserica parohială Sf. Ilie, datorită ctitorilor fondatori, este şi cea mai bogată în proprietăţi şi anume: casa din str. Ştefan cel Mare, închiriată ca prăvălie lui C. Neamţu; casa din str. Teohari, care e închiriată pentru locuinţă; casa Mihăileasca, de lângă grădina publică; locul din faţa bisericii şi grădina Savin Dâdin Pometea.
Parohia Sf. Ilie are ca filiale:
1. Sf. Gheorghe
2. Sf. Haralambie
Preoţii slujitori la această biserică au fost: Ec. Stavăr, pr. Costache Neculau, pr. Emanoil Manolii, pr. Gheorghe Bejan – care ne-a dat acest istoric al bisericii, pr. V. Rădăşanu, pr. Gheorghe Maxim, pr. Constantin Andone. Cei din urmă trei preoţi sunt teologi.
Cu mult înaintea preoţilor mai sus citaţi, în preajma anilor 1845, memoria documentelor îi menţionează pe următorii slujitori ai bisericii Sf. Ilie: „pr. Manolache, pr. Gheorghe, diacon Costache, dascăl V. Moisă, dascăl Toader.”
Catapeteasma datează din 1842.
Între anii 1978-1980 s-au efectuat lucrările de demolare şi retencuire.
În anul 1980, biserica s-a pictat din nou în tehinica „frescă” – de către pictorul Dimitrie Bănică din Bucureşti, în timpul I.P.S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Teoctist, preot fiind părintele profesor Constantin Mosor, iar epitrop dl. Gheorghe Cucoş. Resfinţirea s-a făcut la data de 20 iulie 1980 – de ziua hramului. În ultimii ani s-au efectuat de asemenea o serie de lucrări extinse etc. Toate aceste lucrări s-au efectuat din prinosul de credinţă şi contribuţia materială a credincioşilor parohiei şi a celor din împrejurimi.
De peste 170 de ani, dangătul clopotelor de la biserica Sf. Ilie din Târgu Neamţ vesteşte credincioşilor că se apropie sau că au sosit zilele de sărbătoare.
